Ce este eufonia?

Ce este eufonia?
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail

Eufonia este un termen folosit pentru a desemna un cuvânt sau o frază care are ca efect o impresie acustică plăcută, în special grupuri de consoane și vocale folosite care, puse împreună, formează sunete plăcute și melodioase. Cu alte cuvinte, eufonia este opusul cacofoniei.

Chiar dacă și un singur cuvânt poate fi eufonic, acest lucru este cel mai des întâlnit în pasajele dintr-o poezie sau dintr-o lucrare artistică scrisă. Obiectivul eufoniei într-o lucrare scrisă este acela de a crea o succesiune de sunete plăcute urechii, ce urmează să fie citite cu voce tare. Discursurile sau poeziile, care sunt rostite, de obicei sunt scrise pentru a fi plăcute auzului, deci conțin eufonii. Toutuși, și vizual eufonia poate fi eficientă, asta pentru că mulți oameni obișnuiesc să citească în minte cuvintele, chiar dacă nu le rostesc.

Sunetele și cuvintele diferite pot crea eufonia, asta deși vocalele sunt văzute ca fiind mai calmante decât consoanele. Consoane ca V sau S sunt plăcute auzului, în vreme ce sunete ca T și D sau R și L nu sunt atât de apreciate. Spre exemplu un text care crează un sentiment de eufonie este: Somnoroase păsărele/ Pe la cuiburi se adună,/ Se ascund în rămurele / Noapte bună!

Spuneam mai sus că opusul eufoniei este cacofonia, care este o asociație neplăcută de sunete sau o suprapunere de sunete discordante lipsite de armonie. Atunci când se produce o cacofonie se consideră a fi o greșeală sau un accident involuntar al unei persoane. În poezii autorii folosesc cacofonia intenționat pentru a ieși în evidență față de alți poeți, însă nu asta se poate spune atunci când vorbim liber. Cel mai bine ar fi să nu încercăm să folosim cacofonii și să le evităm. Dacă nu o vom face, cu siguranță vom ieși în evidență, însă nu pozitiv, ci negativ. Iată și un exemplu de cacofonie:  În întreaga galaxie petalele lalelelor originale leagănă în vânt. Am dat acest exemplu pentru a scoate în evidență faptul că disonanța, sau cacofonia nu are loc numai atunci când se folosesc sunete precum ca, că, câ, care, dar și atunci când succesiuni de sunete precum LA LA, GA GA, ȚA ȚA, RA RA și așa mai departe. Avem și câteva cacofonii acceptate de Limba Română, iar aici aș vrea să menționăm: Ion Luca Caragiale, Biserica Catolică, tactica cavalerească.

În concluzie, trebuie să înțelegem că putem încerca să fim eufonici pentru a auzi în fiecare zi cuvinte cât mai plăcute auzului.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *