Ce este cacofonia? Cum o evităm?

Ce este cacofonia? Cum o evităm?
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail

A primit “ca cadou” un stilou pe care l-a văzut în “videoclipul acela” de pe YouTube. A fost pictat în “culorile petalelor lalelelor”…

Exprimarea de mai sus ar trebui evitată cu orice preț pentru că ea conține nu una, ci trei cacofonii. Dar soluția nu este niciodată adăugarea cuvântului VIRGULĂ între cuvintele care pot produce cacofonia, așa cum des auzim în vorbirea de azi. Dacă regula s-ar aplica și la alte semne de punctuație, semne pe care le folosim în scris nu în vorbire, ar însemna să vorbim ca în exemplele de mai jos:

  • Cât este ceasul semnul întrebării
  • Pleci acum semnul exclamării
  • Am vizitat în vacanță următoarele orașe două puncte Londra virgulă Paris și Lisabona punct

Cum evităm cacofoniile?

Dacă sunteţi pe punctul de face o cacofonie aveți câteva variante prin care puteți să evitați această situație:

  • reformulați. Exemplu: Merge ca calul– poate fi reformulat în: Merge precum un cal.
  • Căutați sinonime pentru unul dintre cuvintele care ar putea compune o cacofonie
  • Evitați adăugarea cuvântului ȘI. Exemplu: Eu ca cadru didactic – poate fi reformulat în: Eu în calitate de cadru didactic. Nu avem de ce să spunem niciodată:  Eu, ca și cadru didactic.

Ce este cacofonia?

Cacofonia este o suprapunere de sunete discordante sau un amestec discordant de sunete. cuvântul „cacofonie” vine din limba greacă: kakos înseamnă „rău, urât” şi phonie, „voce”.

Cacofoniile, denumite şi disonanţe, nu reprezintă greşeli în vorbirea propriu-zisă, dar produc succesiuni neplăcute de sunete sau chiar formarea accidentală de cuvinte dezagreabile sau cu sensuri nepotrivite.

Cacofoniile sunt, aşadar, inestetice şi trebuie să fie evitate de către un vorbitor în public. Acestea intervin, de obicei, în vorbirea liberă, atunci când discursul este improvizat, iar mesajul nu are o ordine a ideilor bine stabilită.

Vorbitorul de performanţă trebuie să pună accentul pe precizie în exprimare pentru a obţine efectul maxim scontat. Cacofonia nu înseamnă doar alăturarea silabelor „ca-ca” sau „ca-că”, ci şi a silabelor formate, spre exemplu, cu sunetul L: petalele lalelelor, generali liberali etc.

Cacofonia prin asimilare

De asemenea, cacofonia se poate produce şi atunci când nu este respectat hiatul (pauza dintre cuvinte).

Dacă nu este respectat hiatul din cuvinte diferite, supranumit şi „de trecere” în succesiunea de două vocale, una aflată la capătul unui cuvânt, iar cealaltă, la începutul următorului, se poate produce o disonanță. Şi aici, un element adăugat de dificultate este dat de vocalele identice.

exemple: „ca apa” (capa), „începe emisia” (în- cep misia), „artei ireale” (artei reale).

Din păcate, nici succesiunea de consoane identice în cuvinte alăturate nu face munca vorbitorului mai uşoară. Cazuri de asimilare consonantică (articularea asemănătoare a consoanei învecinate), precum „cu cât te îndrepţi” (cu câte îndrepţi), „idolul lor” (idolu’ lor), „privesc calin” (pri- vesc alin), pot face propoziţia neinteligibilă sau transformă complet mesajul transmis.

Şi vocalele a şi o din limba română pot produce cacofonii atunci când sunt întâlnite alăturat, adică la finalul unui cuvânt şi la începutul cuvântului imediat următor. Acestea nu sunt cacofonii consonantice, ci vocalice, iar rostirea lor poate avea un efect neplăcut asupra auzului şi ar putea deforma chiar sensul propoziţiei.

Exemple: „Roberta Anastase” citit Robertanastase, „o oştire” citit o ştire, „camera albastră” citită cameralbastră, „părea abătut” citit păreabătutetc.

Cacofonia prin alăturare

Un alt tip de cacofonie poate fi creat prin alăturarea nefericită de sunete care produce cuvinte cu înţeles vulgar. În general, acest tip de disonanţă apare atunci când vorbitorul nu respectă hiatul.

Exemple: videoclipul acesta, ceasul arată, timpul acesta, scopul acestui, stă tot timpu’ la bere, la B1 TV etc.

Vorbitorul de performanţă trebuie să evite acest tip de exprimare deoarece, în vorbirea literară şi cea folosită la radio-tv, este inadmisibilă.

Există şi câteva cacofonii acceptate în limbajul literar, cum sunt: Biserica Catolică, Banca Comercială Română, Ion Luca Caragiale, tactica cavalerească, epoca Capitalistă.

 

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *