Interviu Carmen Ivanov despre Ivona, dictie si King’s Speech

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail

In dialog cu Mihnea Maruta pe www.ImpactNews.ro.

Aveti aici un fragment din interviu. Restul la link-ul de mai sus.

Mihnea Maruta: Pentru noi, “The King’s Speech” poate fi un film despre destin, despre complexe depăşite, despre istorie, despre bunătate… Pentru dumneavoastră, ca specialist în dicţie, cum e?

Carmen Ivanov: Filmul nu a fost neapărat o revelaţie pentru mine, ci doar o reverificare a tehnicilor de predare a dicţiei. L-am urmărit cu foarte mare interes, mai ales după ce o mulţime dintre foştii studenţi m-au apelat în diverse forme (în special pe Facebook), să îmi transmită că şi-au amintit de mine după ce l-au văzut. Acum, mai ales pentru că a luat premiul Oscar, „The King’s Speech” a reuşit şi performanţa, poate neintenţionată, de a populariza dicţia. Am primit foarte multe solicitări pentru cursuri în perioada imediat următoare apariţiei filmului.

M.M.: În afară de mediul în care a crescut, ce influenţează dicţia unei persoane?

– Sunt foarte multe elemente. Unul dintre cele mai importante este dentiţia, pentru că o persoană care are dinţii strâmbi sau care nu îi mai are va avea grave dificultăţi de rostire. De asemenea, modul în care respirăm ne poate influenţa modul în care rostim; persoanele care respiră diafragmatic au un avantaj faţă de cele care nu o fac. Volumul vocii, timbrul, dar şi ritmul cu care rostim sunt alte elemente foarte importante pentru o dicţie corectă.

M.M.: Ce înseamnă respiraţie diafragmatică şi care e alternativa “rea”?

– Alternativa “rea” este aşa-numita respiraţie de piept. La respiraţia diafragmatică, diafragma plămânilor se contractă, iar muşchii intercostali împing înainte coastele. Presiunea e mult mai mare când respirăm diafragmatic. Coloana de aer iese cu mai multă putere şi îi permite vorbitorului să ducă până la capăt o frază mai lungă, fără să se oprească în mijlocul unei idei doar pentru că a rămas fără oxigen.

M.M.: Personajul din film, regele, are de rezolvat probleme psihice pentru a-şi învinge bâlbâiala. Se poate lucra la dicţie “sărind” peste acest tip de probleme?

– Da, atunci când problemele nu sunt atât de severe ca în cazul din film. În ceea ce mă priveşte, am lucrat şi la nivel psihologic cu multe persoane, deşi aş fi preferat să o facă un specialist. În principiu, exerciţiile de dicţie, odată învăţate, trebuie să fie repetate cu regularitate pentru a forma anumite reflexe. De exemplu, o persoană de 30 de ani care pronunţă în mod regulat “şcenă”, în loc de “scenă”, “aşcensor”, “faşcicul”, “fosforeşcent” sau “şceptru” va avea nevoie de foarte mult exerciţiu pentru a reuşi să rostească în mod corect aceste cuvinte fără să se gândească activ la pronunţia lor….

Citeste AICI interviul integral.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *