Când scriem cu „î” și când scriem cu „â”

Fiecare ânceput are și un semn de ântrebare: neândoielnic exersînd vom ajunge să ânvățăm că îndemînarea de a scrie corect cu “î din i” sau “â din a” vine doar perseverînd.

Pentru a lămuri orice confuzie legată de cele două litere „î” și „â”, iată regulile de folosire ale acestora:

• „â” se folosește în interiorul cuvântului: fân, mâncare, cadână, cântec, râu, brânză, fărâmă, dânsa;
• „î” se folosește la începutul și finalul cuvântului: înger, în, însumi, început, însă, își, îmi, a coborî, a pârî, a tăbărî, a hotărî, a doborî;
• de asemenea, „î” se folosește și în interiorul cuvântului, în cazul cuvintelor formate prin prefixare: neîncetat, neînsemnat, preaînalt;

NU vom scrie niciodată: „Vreau să mănînc o ânghețată”, ci „Vreau să mănânc o înghețată”;

ATENȚIE!!!

O mare greșeală des întâlnită în scriere, mai ales în reviste și rețele sociale, o reprezintă scrierea verbului „a fi” la persoana I, singular: EU SUNT.

Varianta corectă și singura de altfel este: EU SUNT (atât în scriere, cât și în pronunție). Sunt greșite variantele „EU SÎNT”, dar mai ales „EU SÂNT”.

Citește și: 7 greșeli „fregvente” pe care le fac românii în vorbire

Desconspirat sau deconspirat?