Astăzi este Ziua Mondială a Teatrului

Astăzi este Ziua Mondială a Teatrului
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail

Lumina se stinge ușor și publicul se așază. Pe măsură ce se ridică cortina, lunile de muncă dau roade și se naște o poveste. 27 martie este ziua dedicată teatrului. Această zi a fost inițiată pentru prima dată în 1961 de Institutul Internațional de Teatru și celebrează importanța artei teatrului care continuă să evolueze, să ne amuze, să ne învețe și să ne schimbe.

Ce este teatrul?

Teatrul este o formă elitistă de artă. Este costisitor, trebuie să ieșiți din casă pentru asta și prezintă idei și teme complexe pentru a face publicul să gândească. Teatrul aduce oamenii împreună și explorează condiția umană. Împărtășește același fir cultural, pune în lumină probleme complexe, provoacă catharsis, antrenează imaginația – acesta este rolul teatrului în societate.

Teatrul conține vitamine? Da! Cu condiția de a fi consumat pe loc.

Cum a prins viață teatrul?

Teatrul a fost creat de greci în secolul V î.Hr. A luat naștere din celebrările organizate în cinstea lui Dionysos, zeul viței-de-vie, al vinului și al veseliei.

Legenda spune că Dionis era fiul lui Zeus și al muritoarei Semele. Îndemnată de gelozia Herei, Semele l-a rugat pe Zeus să i se arate în toată forța și splendoarea sa zeiască. Zeus îi îndeplinește dorința și i se înfățișează ca un nor de foc. Impactul fiind atât de mare, Semele moare fulgerată, dar Zeus salvează rapid pruncul de câteva luni și îl adăpostește în propria lui coapsă. Apoi se naște viu și nevătămat Dionysos sau Bacchus (a doua generație a zeilor olimpieni), zeul care s-a născut de două ori.

Cultul lui Dionysos era răspandit în întreaga lume veche, iar la serbările date în cinstea lui (dionysia sau bacchanalia) se organizau dansuri și cântece, adesea cu caracter orgiastic.

10 motive să mergi la teatru:

#1  umanitate: teatrul este un fenomen cultural universal care este prezent în orice societate din lume, iar oamenii sunt singurii care îl pot crea; înțelegerea teatrului înseamnă înțelegerea omului.

#2 exprimare: teatrul ne învață cum să ne exprimăm, ne dezvoltă abilitățile de a ne comunica gândurile și sentimentele, ceea ce ne îmbunătățește relațiile cu cei din jurul nostru.

#3 autocunoaștere: aflăm lucruri despre noi înșine, despre cum funcționează mintea într-o situație dată și ne ajută să vedem cum mediul în care trăim poate avea un impact asupra a ceea ce suntem sau vom deveni.

#4 istorie: în loc să memorăm istoria din cărți, teatrul este locul unde putem să „vedem” istorie, într-un mod interactiv și uneori într-o manieră amuzantă pentru a ne ajuta să o înțelegem mai bine.

#5 corpul uman: în toată această modernizare constantă dată de tehnologie, teatrul ne reamintește că ființa, corpul uman se află în centrul acestor modificări și poate ne va ajuta să creăm tehnologie care să ne ajute pe noi în loc să lucrăm noi pentru ea.

#6 globalizare: descoperim alte culturi, tradiții, religii ceea ce ne ajută să fim mai toleranți, deschiși și nu atât de etnocentriști față de alți oameni.

#7 evoluție: teatrul ne face să ne punem întrebări; și cu cât ne vom pune mai multe întrebări și vom încerca să găsim mai multe răspunsuri (sau să înțelegem proveniența anumitor lucruri) cu siguranță vom evolua din mai multe puncte de vedere.

#8 societate: teatrul este locul unde societatea stă față în față cu o oglindă, este radiografiată; teatrul este privit ca un laborator în care putem detecta, studia și rezolva probleme sociale pentru că schimbarea vine din noi.

#9 educație: învățăm despre oameni, idei, locuri, lucruri de care ar trebui să ne ferim sau dimpotrivă, pe care ar trebui să le facem.

#10 creativitate: teatrul stimulează creativitatea și cum sistemul de învățământ pune mai mult accentul pe știință, tehnologie, matematică, nu trebuie să uităm de importanța artei care poate vindeca.

 

Teatrul este și un colos cu o forță uriașă care „poate răni de moarte orice atinge”. El poate fi folosit și ca „armă politică”, poate transmite informații unor mase mari de oameni și poate influența. Spre exemplu, revoluția franceză pare că a pornit din teatru. Celebra piesă „Nunta lui Figaro” a lui Beaumarchais, deși nu excelează prin scriitură, conturează un personaj (Figaro) care prin inventivitate, îndrăzneală și inteligență, ajunge egalul stăpânului său, în cele din urmă depășindu-l; un subiect destul de grav pentru acea perioadă.

Teatrul înseamnă adevăr. Și asta de multe ori poate deranja. Să nu uităm că bomba din al doilea război mondial nu a căzut pe Palatul Telefoanelor, ci pe Teatrul Național. Și cu toate acestea mergem la teatru pentru că acest loc reprezintă o gură de aer.

 

Voi cât de des mergeți la teatru? Credeți că este important să faceți asta?

 

 

 

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *