Apostroful, semnul de punctuație aflat în moarte clinică

Apostroful, semnul de punctuație aflat în moarte clinică
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail

„-Domnu’, cât e ceasu’?

-Nu știu, da’ cred că e timpu’ să vorbim corect.

-Gata șefu’! Da’ pân’ la ce oră ? Cre’ că tre’ să fiu acasă la doișpe.”

 

Toată lumea zice azi: domnu’, băiatu’, calu’, cre’ că, poa’ să, tre’ să, las’ că, dar deși există tendința de omisiune a articolului, există și tendința de omisiune a apostrofului. Dar ce este apostroful ?

Ce este apostroful?

Apostroful, conform DEX, este un semn grafic ( ’ ) care are forma unei virgule plasate la umărul literei. Deseori este reprezentat de semnul prim/minut sau printr-o liniuță verticală.

Apostroful, marcând absența unui caracter, nu este nici precedat, nici urmat de spațiu suplimentar. În mod evident, când apostroful se pune la începutul sau sfârșitul cuvântului, spațiul care delimitează cuvântul se păstrează.

 

Care sunt funcțiile apostrofului?

  • Marchează (stil publicistic), în indicarea anilor calendaristici, absența accidentală a primei sau a primelor două cifre: ’89, ’75. În exemplele: ante-’89, post-’75, cratima precede obligatoriu apostroful;
  • Îl întâlnim și în unele împrumuturi din alte limbi (având alte funcții față de cele din limba română): substantive comune neadaptate (five oclock), nume proprii (ONeill, dAurevilly), nume de firme străine (Mc Donalds);
  • Marchează căderea accidentală a unui sunet sau a unei silabe : cân’va, dom’le, ’neața, ’nainte, numa’, tocma’;
  • Se folosește adesea în stilul beletristic (poezie, proză și teatru): în teatru și proză pentru caracterizarea unor personaje, iar în poezie din motive de prozodie. De exemplu: „O, vin’, în părul tău bălai/S-anin cununi de stele”;

Dacă vorbim despre dispariția unor litere sau a unor sunete, inevitabil vom vorbi și despre apocopă, sincopă și afereză.

APOCOPA este un fenomen fonetic care constă în dispariția unei sunet sau a unui grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt. De exemplu: niciodat’, pân’ la, făr’ să;

AFEREZA este un fenomen lingvistic care constă în suprimarea unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. De exemplu: zice + că = cică;

SINCOPA este un fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt. De exemplu:  jumate (jumătate), cinșpe (cincisprezece), dom’le (domnule);

Apostroful nu este precedat, nici urmat de blanc în interiorul cuvântului. La început de cuvânt este precedat, dar nu urmat de blanc, iar la sfârşit de cuvânt este urmat de blanc, inclusiv în cuvinte compuse sau locuţiuni care se scriu în cuvinte separate (făr’ de, pân’ să).

Diferența dintre apostrof și cratimă

Când un sunet cade în cazul unui cuvânt scris în mod obişnuit cu cratimă, se foloseşte numai apostroful (care înlocuieşte şi cratima): înşir’te, mărgărite; mam’mare, sor’ta în loc de înşiră-te, mama-mare, soră-ta.

În urma acestei căderi pot apărea în alăturare nemijlocită două sunete care nu formează o silabă, apostroful marcând şi limita dintre silabe, de exemplu: sal’tare. Când se produce căderea vocalei finale a unui cuvânt şi urmează un cuvânt care începe cu o vocală se foloseşte cratima, nu apostroful: D-ale carnavalului, făr-a spune, înşir-o, las-o, pân-acasă pentru De-ale carnavalului, fără a spune, înşiră + o, lasă + o, până acasă.
Nu este important numai să vorbim corect, ci să și scriem. Și atunci când scriem, trebuie să avem în vedere și punctuația, de la punct, virgulă până la cratimă, bară oblică, blanc, apostrof. Toate acestea pot schimba sensul unei propoziții și de aceea este important să cunoaștem regulile de folosire ale acestor semne.

În gramatică, apostroful nu este singur. Are două prietene: una este virgula și cealaltă este cratima. Citește și:

CRATIMA, acest minus care aduce un plus când îl scrii corect

VIRGULA, cel mai controversat semn

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail

Adaugă comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *